Scriu fara sa stiu ce as vrea sa scriu, dar scriu pentru ca simt nevoia...fiecare propozitie, fiecare cuvant, fiecare litera par a mai rupe putin din ganduri, sentimente si de ce nu, din imensul freamat... Sunt clipe cand intregul cap e curpins intro menghina...menghina timpului, a stresului, a vietii monotone si incercam cu totii sa ne desprindem din ea, chiar sa ne desprindem de realitate...sa fie acel sentiment de om liber?liber fata de lume?nu..liber fata de el!
Ati incercat vreodata sa simtiti libertatea ca un fum de tigara , ca o aura , ca un vin bun? Strop cu strop cum umple intregul tau labirint de o desfatare nesfarsita, continua...
Ar trebui uneori sa cautam libertatea ..in aer, in apa, in noi!
