Unul dintre :D

Pentru ca sunt mai mult decat 'oameni' !

S.S. = Short & Special!

Asta ca sa prind curaj...intr-o buna zi?!

To be continued .

Rêves de Noël

Ca in fiecare an , inainte de Craciun, ma gandesc ce mi-as putea dori pentru anul urmator iar dupa indelungi reflectari asupra subiectului imi spun plina de satisfactia gasirii acelui 'desir':

Vreau sa fiu fericita! Vreau sa continui sa fiu fericita, sa continui sa imi indrept gandirea si activitatile in scopul infaptuirii sentimentului meu de fericire!' Tot tu ? Da, imi spun! Acelasi lucru pe care mi-l doresc sau la care ma gandesc de ani buni ,atunci cand suflu in lumanari, cand vizitez un loc nou, cand savurez o carte buna, cand ma intalnesc cu vechi si dragi prieteni...acelasi lucru pe care il vreau de cand am incetat sa imi doresc ca atunci cand se sting lumanarile sa iau premiul 1 in clasa a v-a sau sa ma placa noul coleg de scoala-ce vremuri!

Maine trece toamna !

Ultimul weekend din toamna si abia acum imi dau seama cat de nelimitat l-am putut petrece . Si spun nelimitat pentru ca weekend-ul acesta am facul unul dintre lucrurile pentru care inca nu mi-am descoprit limitele : am lenevit! Iar ca sa ii gasesc si 'apogeul' o sa spun ca nici nu mi-am dat seama ca e ultimul si ma intreb apoi , cati oameni i-au mai dat atat de mare importanta ultimului weekend din toamna acestui an!? Am lenevit atat de mult incat mi-am permis chiar sa uit de onomastica unui bun prieten ! Rusine sa-mi fie! Si vis a vis de limite, acum imi trece prin cap ceea ce afirma Dorian Gray al lui Oscar Wilde , 'a defini inseamna a limita' si... repede ca si cand creierul meu ar fi programat sa realizeze mereu conexiuni , imi transmite : 'tu niciodata nu iti vei putea defini lenea! ' Rad!
' Maine trece toamna! ' , m-am gandit eu sa imi chinui statusul cu niste cuvinte demne de un bun filosof! Catalin Catalin: poimaine
micha: da..la naiba, am uitat
Intr-adevar, chiar poimaine trece toamna...a strigat nerabdarea din mine!

De ce ma inspaimanta frunzele

Toamna tarzie imi doresc in fiecare an , de obicei nu mi-o doresc nicicum- tot vine. Imi scurteaza zilele, noptile mi le face reci si triste , fara cantec si dans si nu ma lasa nicodata sa prind rasaritul in apa. Ma acopera cu frisoane nostalgice...e un hot de vara ! Se supara zilele si capata iz bacovian, se sting stelele pe cerul imbulzit de nori furiosi...si frunzele, prea multele frunze imi sufoca gandirea si ma fac neputincioasa , lenesa si nostalgica. Ma acopera lent si patrunzator imi intra in vara...frunze pe strazi, frunze in suflet , pe buze...tot frunze. Amagitor soare isi strecoara razele printre solzii tai din cand in cand si reuseste sa iti indulceasca hotia. Si atunci te iert, esti un hot iertat. Astept in fiecare an, insa, sa imi promiti ca vei trece repede. Niciodata nu o faci! Ma intreb cine te face sa fi asa si abia atunci imi dau seama ca frunzele te chinuie. Esti cumva o iubita singura, caci frunzele te parasesc si in zborul lor pluteste amagirea. Stiu, frunzele sunt iubitul tau iar cand voi va impacati e vara! Zambesc...

august

E august, varf de vara, soare si caldura sau mai degraba nostalgie?Ma trezesc devreme..mereu prea devreme atunci cand sunt dupa o seara 'obositoare' asa cum o numeste un bun si vechi prieten.Da, e august si incerc sa gust fiecare clipa din aceasta ultima luna, sa simt vara , pe plaja ..nisip fin(multi nu stiu cat de fin e nisipul pe plaja din Sulina)! Sa caut iar prin multime oameni interesanti cu experiente , amintiri si impresii ciudate, sa astept sfarsitul lunii cand ploile calde nu mai inceteaza, sa stau in apa si sa ploua,sa ploua mult...si apoi curcubeul sa iasa timid iar soarele sa straluceasca in spatele lui...
Gata! Am plecat la mare..merg sa le simt pe toate ale ei!

cuvinte spre libertate

Scriu fara sa stiu ce as vrea sa scriu, dar scriu pentru ca simt nevoia...fiecare propozitie, fiecare cuvant, fiecare litera par a mai rupe putin din ganduri, sentimente si de ce nu, din imensul freamat... Sunt clipe cand intregul cap e curpins intro menghina...menghina timpului, a stresului, a vietii monotone si incercam cu totii sa ne desprindem din ea, chiar sa ne desprindem de realitate...sa fie acel sentiment de om liber?liber fata de lume?nu..liber fata de el!

Ati incercat vreodata sa simtiti libertatea ca un fum de tigara , ca o aura , ca un vin bun? Strop cu strop cum umple intregul tau labirint de o desfatare nesfarsita, continua...

Ar trebui uneori sa cautam libertatea ..in aer, in apa, in noi!